Agresiunea ruseasca

"Ni-e greu, ni-e rău și sufletul ne doare" (Elena Padurean) "Doamne! oare cum să taci? Toti românii-s pui de daci. De m-or bate, toti vor sti Tot roman eu voi muri." (Andrei Padurean) Andrei, micul pictor roman din Tiraspol 10 decembrie - Ziua Internationala a Drepturilor si Libertatii fundamentale a cetatenilor. 10 decembrie-Ziua Internationala a Drepturilor si Libertatii fundamentale a cetatenilor. Un grup de copii de la liceul L. Blaga din municipiul Tiraspol, fiind condusi de directorul adjunct Raisa Padurean, in aceasta zi se deplasau spre satul Cosnita pentru a participa la un seminar organizat de asociatia PROMOLEX. La "vama transnistreana" noi am fost intorsi deoarece separatistii transnistreni au cerut declaratiile de la parinti pe care nu le aveam. Nimeni nu stia ca pentru a te deplasa la tine acasa este nevoie de declaratie. Anume in ziua pentru apararea drepturilor omului, copiilor le sunt incalate drepturile la libera circulatie. Datorita istetimii soferului, copiii au reusit sa ajunga in timp la locul destinat.   »» continuare Liceul Lucian Blaga, Tiraspol. Concursul "Venim din Roma din Dacia Traiana" Mult mii drag acest pamint frumos si bogat.Zic bogat,cu toate ca nu suntem noi acea tara bogata. dar visam sa ajungm si noi odata la o cultura mai inalta, sa avem niste conducatori de tara mai demni asa cum au fost Traian,Decebal.Stefam cel Mare si Sfint etc. Dar zic o tara bogata fiindca avem multi oamnei destepti ,mindri cu sufletul mare si curat.Aceasta este cea mai mare bogatie a omului ,dupa parerea mea.Nu degeaba se spune ca:"Omul sfintete locul". Traiesc in acest coltisor de rai numit Basarabia.O petala mica rupta cindva de la o floare mare numita ROMANIA. E dureros sa aud, dar totodata ma bucur ca neamul meu se trage dintr-o poveste,din acea vita de latinitate numita ROMA +DACIA. Suntem urmasii lui Decebal si Traian. Am multa mindrie in suflet ca anume acesti stramosi au sfintit locul tarii mele numit ROMANIA. Traim cu ziua de azi,ne gindim la ziua de ieri, visam la ziua de miine. Speram ca va veni timpul cind aceasta petala mica numita BASARABIA va fi alipita de mama ei numita ROMANIA MARE. ODATA , DEMULT TARE DEMULT. AM AVUT O TARA MARE CARE NU AVEA HOTARE. TRIAU FRATII BINE-N EA NU VISAU LA DESPARTIRE. DOAR O VESNICA AMINTIRE II UNEA. VORBEAU TOTI LIMBA ROMANA CE ERA IN EA STAPINA AMINTIREA ERA UN DOR DE STRAMOSI,DE TARA LOR. DAR VREMURILE S-AU SCHIMBAT EI PE TOTI NE-AU DEZBINAT NE-AU FACUT SA FIM STRAINI SA NU NE MAI NUMIM ROMANI AICI SUNTEM "MOLDOVENI" DINCOLO"BUCOVINENI" DOAMNE E MARE PACAT DE CE EI NE-U DEZBINAT? CEI ,CE TARA AU OCUPAT? (Lenuta Padurean 14 ani)   »» continuare Noul an scolar la Tiraspol 1 septembrie o zi plina de bucurii pentru copiii de la liceul "L. Blaga". Anul acesta, copiii se indreptau spre cladirea liceului cu buchete de flori in miini, cu zimbete pe fata si cu dorinta de a se revedea cu colegii de clasa â, cu profesorii care-i asteptau la usa cu mare bucurie. In pofida tuturor relelor, tuturor amenintarilor din partea autoritatilor locale, copiii si parintii au participat impreuna la careul de deschidere a noului an de invatamint. La televiziunea locala se transmitea zilnic ca sunt posibile acte de terorism. In scolile rusesti, parintii nu au intrat in scoli fiindca li s-a interzis: ca nu cumva cineva dintre parinti sa aduca in geanta explozibil. Toate scolile, in afara de Liceul"L.Blaga", au fost aparate de militie, probabil, militienii aveau ordin sa apere numai securitatea copiilor rusi, dar cei romani ........au fost lasati in voia lui Dumnezeu.   »» continuare Tabara de la Crevedia, august 2005 La inceputul lunii august 2005, un grup de copii de la liceele romanesti din Transnistria, a fost invitat sa-si petreaca o saptamana in Tabara de la Crevedia. Pe 9 august 2005 s-a desfasurat, la Centrul "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru Romanii de Pretutindeni de la Crevedia, o conferinta cu tema "Respectarea drepturilor omului", la care au participatreprezentanti ai societatii civile si mass-media, dar si oficiali responsabili de grava problematica a romanilor din jurul granitelor actuale. In ultima seara, copiii romani din Transnsitria, numiti de rusofoni "puii de fascisti romani", au oferit gazdelor de la Bucuresti, un frumos program artistic. "Vin zilnic dupa cistig la mina de aur al graiului meu sau eroii zilelor noastre..." SUBIECTUL;" In toata lume au fost scoase in lumina milioane de carti. Nu este tema sau domeniu despre care sa nu fi fost editata macar o brosura. Oare asa sa fie?Sa nu fi ramas nici o pata alba pentru cuvintul tiparit intre intre doua coperte? Sau credeti ca despre ceva nu s-a scris superficial?" ¤¤¤¤¤ "Ma mindresc cu liceul meu, liceu unic prin dramatismul existentei sale, dar si prin toti cei ce cu sufletele nobile, inaltatoare. As vrea ca sa fie scrisa o carte cu litere de aur despre profesorii nostri, care au luptat si lupat pentrul imba romana pe care noi astazi o invatam. De aceea noi astazi le multumim si le dorim sanatate casa invte inca multe generatii de copii, care sa nu uite limba stramosilor nostri.Acesti Profesori , care s-au zbuciumat mult pentri limba noastra si ne-au aparat de dusmani sunt: Andries Tatiana, Padurean Raisa, Pisarenco Elena, Gumaniuc Ecatarina, Iovcev Ion si toti ceilalti care stau de veghe alaturi de noi. Ne mindrim cu ei, cu acestyi Dascali care , necatind la toate greutatile ce ne inconjoara ne apara de toate relele." ( Veaceslav Gusan-elev) ¤¤¤¤¤ "Unii cred ca nu este tema ori domeniu despre care nu s-a scris nici o carte, ori brosura, dar eu nu cred asa. De exemplu nu a fost scrisa nici o carte despre Liceul Lucian Blaga - despre locasul nostru sfint. Poate cineva se gindeste ca nu trebuie de scris . Pai cum nu? Sunt foarte multe lucruri despre care se poate scrie carti. Din punctul meu de vedere se poate scrie nu numai o carte, ba chia trei. Una despre profesori, alta despre elevii exemplari si a treia despre tragedia din 2004. In prima carte sa fie scris despre profesori, depre vointa si taria lor de caracter, despre eroismul acestor Dascali ce stau la paza LIMBII ROMANE, despre munca lor incomparabila ce o depun zi de zi pentru ca noi sa devenim oamnei in viata. Din cele spuse mai sus putem scrie si a doua carte - despre elevi. Unde de asemenea s-ar putea scrie despre cunostintele elevilor, despre elevii eminenti ai liceului, despre elevii premianti la olimpiadele raionale si republicane, findca avem multi elevi despre care nu se stie nimic. A treia carte va fi cea mai voluminoasa. In ea sa fie scris despre distrugerea liceului, despre etapele prin care au trecut profesorii impreuna cu elevii si parintii pentru a o apara. Desper acei EROI ai neamului care zilnic stateau cu fata inlacrimata si cu sufletele indurerate , alungati de militieni si batjocoriti de unii trecatori. Sa nu se intereseze oare nimeni cum plingeam toti la 1 septembrie fiind aruncati in mijlocul drumului? Noi putem povesti dspre multe evenimente, dar nimeni nu are acest interes fiindca astazi businesul este pe I loc, iar omul , pare ocupa un om la coada. Daca vor fi scrise aceste carti, copii din alte tari vor afla multe lucruri interesante despre noi. Vor sti si ei sa faca comparatie intre bine si rau sa compare conditiile lor cu ale noastre. Cred ca prin aceste cuvinte am demonstrat ca in lumea acesta nu s-a scris despre tot. Mai e de scris inca despre multe lucruri frumoase ( Irina Bolbocean- eleva) ¤¤¤¤¤ "Pentru fiecare elev liceul inseamna mult mai mult decit cunostintele atit de necesare pe care le capata aici. E un palat al frumosilor ani ai tineretii, caci nu in zadar anii de scoala coincid cu frumosii ani ai adolescentei. Liceul.....pentru care te cunosc atit de bine si cu care ai facut atitea sotii..... profesorii, care muncesc cu multa daruire de sine azi, ca miine sa ne fie mai usor in viata... Liceu meu e deosebit. El e o adevarata cetate care strajueste (aici, printre neprieteni) la dainuirea noastra ca neam. Numai la mine in liceu ma simt bine, sunt cu adevarat libera. Prin multe a avut de trecut liceul meu," Lucian Blaga" din Tiraspol, dar a iesit biruitor din toate, caci e imposibil sa piara dragostea pentru cuvintul romanesc, pentru istoria noastra, pentru cultura neamului nostru romanesc. Aceasta dragoste ne-o insufla profesoara de limba romana Doamna Andries Tatiana. O profesoara simpla, care intrind zilnic in clasa, ne invata sa iubim neamul, sa ne mindrim cu graiul nostru romanesc, sa nu uitam nici odata de unde ne vin radacinile. Oare ce m-as fi facut fara Ea? Aceasta fiinta gingasa si blinda care-mi este a doua mama? La mina mea de aur, in primul rind cistig ceea ce au pierdut parintii mei in timpul regimului sovietic. In al doilea rind profesori destepti si cu suflet mare care se deosebesc mult de multi altii prin bunatatea lor sfleteasca. Iar noi, elevii, avem de cistigat si de invatat multe lucruri bune de la ei. Ne mindrim cu ei, Dumnezeu ne pune la multe incercari, dar ne-a dat alaturi de noi acesti Dascali, care ne apara de tot ce este rau aici in Transnistria." (Victoria Ajder, eleva in clasa a 11-real; a castigat premiul special Mihai Eminescu, la olimpiada republicana la limba romana )   »» continuare Portrete de Dascali - Tatiana Andries Tatiana Andries este director adjunct la Liceul Lucian Blaga din orasul Tiraspol. La prima vedere pare a fi o fire timida si gingasa. Povestea ei este trista dar si dramatica. De cind a venit sa lucreze aici, in Tiraspol, a facut doar un sigur lucru: a aparat spiritualitatea românească; din anul 1990 ca profesoara de lb. romana, iar din anul 1992 in functia de director adjunct al acestui liceu. Este o doamna discreta, modesta, exigenta si deosebit de responsabila, atit in activitatea eid e profesoara cit si in cea de director adjunct. Ar merita mult mai mult, dar, nu prea are timp pentru ea, fiindca, zi de zi, incepind cu ora 7 dimineata pina seara la 18 o poti gasi la liceu alaturi de colegi si elevi. Zic asa, fiindca ea ar merita sa fie profesor universitar, intrucit este un foarte bun specialist. Ceea ce face ea, ar face multi din noi. Dinsa povesteste ca venind aici la Tiraspol prin anii 80, peste tot auzea o comunicare numai in limba rusa. "Tin minte un caz, chiar din primii mei ani de sedere aici la Tiraspol: sotul meu cu un coleg de servici, se aflau in troleibus si discutau ceva in limba romana. Auzindu-i, vre-o trei vlajgani i-au dat jos si s-au rastit la ei nu uitati unde va aflati, aici nu e Moldova, la noi la Tiraspol se vorbeste numai in limba rusa. Aceasta s-a intimplat prin anii 1982. Abia atunci am inteles ca pe acest teritoriu se duce o politica de deznationalizare a populatiei romane. Raisa Padurean, Tiraspol.   »» continuare "Steaua Martisorului" O actiune concreta si de suflet Pe data de 4 martie a avut loc, la Filarmonica din Chisinau, un spectacol pentru copii intitulat "Steaua Martisorului". Svetlana Bivol, directoarea Filarmonicii, membru al Clubului Rotary Chisinau, si membrii Clubului au oferit gratuit 260 de bilete pentru copiii de la scolile cu predare in limba româna din Transnistria. Sesizati in legatura cu acordarea unui sprijin financiar pentru achitarea costurilor de transport, membrii Biroului Permanent si deputatii din Fractiunea parlamentara Alianta "Moldova Noastra", au colectat, din bani proprii, suma de peste 12.000 de lei, necesara pentru aducerea a 260 de copii la acest spectacol de primavara. La spectacol copiii au beneficiat si de cadouri. Copiii si profesorii s-au declarat foarte multumiti de placutul prilej de a veni la Chisinau. Dupa ce au venit de doua ori sin capitala Republicii Moldova, cu ocazia colindelor cintate in Fractiunea AMN si in plenul Parlamentului, acest spectacol a fost o a doua bucurie pentru ei. A consemnat: Vitalia Pavlicenco Au fost invitati copii de la scolile romanesti din Tiraspol, Tighina, Corjevo, Dubasari, Ribnita, Grigoriopol. «...vom rupe sârma de la Prut si vom striga in Piata din centrul Bucurestiului: "Trăiască România Mare!!!"» Imi curg lacrimile si inima imi plânge când mă gândesc: cât de mult mi-a suferit Tara!! Mult sânge a curs pe acest pământ. Multe primejdii au năpustit asupra tării mele, toate au fost invinse cu mândrie. Odată, strabunii nostri trăiau intr-o tară numită "România Mare". Dusmanii au rupt citeva petale din tara mea frumoasă, dintre care una e mândra mea Basarabie. Acest coltisor de dor, această petală mândră a fost ruptă in două de separatistii rusi... acest coltisor de rai, prefăcut intr-o gaură intunecată, care se numeste Transnistria, si unde limba oficiala este limba rusă. Multi români locuiesc aici, si cea mai mare parte dintre ei isi uita dulcele grai românesc, altii chiar nu-l mai vorbesc deloc, fiindca poarta o frica....... daca-i aude cineva si-i va pedepsi? Fiindcă se mai intâmpla si de acestea. Dacă mergi pe strada, ori in troleibus si vorbesti româneste, imediat cineva din maturi iti face observatie să "vorbesti intr-o limbă normala". Limba normală inseamnă limba rusă aici in zona la noi. Nu este o exagerare, ci purul adevar. Ceea ce facem noi la liceul românesc, trecut prin multe drame, e sa ne păstrăm identitatea. Profesorii, impreună cu părintii si noi, elevii, ne vom strădui să ne păstrăm rădăcinile. Indiferent prin ce vom avea de trecut! Poate intr-o bună zi vom rupe sârma de la Prut si vom striga in Piata din centrul Bucurestiului: "Trăiască România Mare!!!". E un vis de copil, dar Dumnezeu ne va ajuta. Si atunci vom fi fericiti cu totii impreună. Elena Padurean, Tiraspol. Ce dorim noi, copiii români din Tiraspol? Doamne, ce in ceruri esti! Te rugăm să ne pazesti! Păzeste tărisoara toată Să nu mai fie trădată! Alungă departe străinul Să nu mai plângă românul. Vă scriu o scrisoare in numele copiilor români din Tiraspol, si vă rog, dacă puteti, să o publicati si in alte ziare, pentru alti români, care nici nu au idee ce mult suferă copiii români si in ce conditii foarte grele invată, dar ce lucuri frumoase pot să facă si ce poezii au scris! Noi nu avem sală de sport, nu avem sală festivă, nu avem laboratoare......avem numai o mică incăpere care si asta a fost devastată anul trecut. Lasă să stie o lume intreagă că aici copiilor români le sunt incălcate drepturile si nimeni nu stie cum să ne apere. As vrea să vă povestesc atitea lucruri!!   »» continuare Poezii de la Tiraspol, unde este pâinea aspră Am revenit la tine, drag liceu, Si-am auzit din nou sunet de clopotel. Esti ca un fagure de miere Ca un cintec, care nu trebuie cântat cu durere. Din el rasar culori de curcubeie, Nectarul lui copiii stiu sa-l beie, Se zbate inima-n plăcere Cind pe usile tale intrăm Noi iti compunem miraculoase cântecele Si la tine ne-nchinăm. (Alina Gorincioi, Drag liceu) ***** Liceul meu a revenit la viată. Rasună glasuri de copii frumosi Să fim eroi el ne invată Frumosul să-l luam de la strămosi. Am revenit la tine, drag liceu, Trăiesti in sufletul si-n gândul meu Să ne-nfloresti, să-ntineresti, Cu noi, copiii tăi, să te mândresti! (Andrei Nicolaev) ***** Intr-o zi eu m-am sculat, De la mama am aflat Scoala noastra a inchis Regimul separatist. Toată vara moldovenii, Au stat cu dârzenie, La poarta scolii intristati De militieni inconjurati, De trecatori batjocuriti, Iar de altii umiliti. Septembrie a trecut Scoala nu a inceput. Iar elevii disperati Pe la scoli imprăstiati, S-a rugat care cum poate Să li se facă dreptate. După 5 luni de suferintă Am obtinut biruintă Ma puteti invidia Sunt mindru de scoala mea Astazi noi ne-am reintors, Plini de sperantă, bucurosi. (Alexandru Chirau) ***** In gradina-nfloritoare Creste o mindră-aleasă floare. Floricica cea din glastră Era mindra scoala noastră. Inflorea ca o minune Scoala cu-al ei falnic nume Păsările tot cântau Si urgia n-o vesteau Ruinată de păgâni, Care astazi sunt "stapâni" Scoala noastra mindră floare S-a-năltat iar către soare. Toti copiii: mic si mare Vin căci azi e sărbătoare Astăzi am venit si eu "Bun gasit, iubit liceu!" (Alexandru Golomoz, Liceu drag) ***** O, scump liceu, o, drag liceu! Am revenit la tine eu, Prin greutăti tu ai trecut Si multe lacrimi ai văzut Dar toate tu le-ai rezistat Si usile ne-ai descuiat. Cu clase mari si luminoase, Cu gânduri multe si frumoase. Acum tu stai in fata noastră, Liceul meu, mândria noastră. (Tatiana Savca, Drag liceu) ***** Am revenit la tine, drag liceu, Astă vară te visam mereu Te pictam pe foi si pe caiete In ziar si pe perete. Doream să-nvăt eu la liceu Dar am revenit cu greu La toti curgeau lacrimi de foc Dar eu nu sedeam in loc Veneam la liceu să privesc clasa Să vad colegii disperati Profesorii si părintii, Fiind de noi incurajati. Astazi noi am revenit la liceu Cu mare chin si greu Esti luceafar al invătăturii, Chiar si al literaturii Al elevilor liceu Care-l pomenesc mereu. (Elena Padurean) La noi in tară cine a venit Cu pâine si cu sare noi l-am intâlnit. Dar iata, "oaspetilor" nu le place Ceea ce-n tară la noi se face.. Că limba nostra e româna Si ea i-aici la noi stapână. Că ei nu vor să o vorbească Nici măcar s-o insusească Scoala ei ne-au darâmat Si pe noi ne-au dezbinat, Insa nu a au reusit Fiindca noi am biruiut. (Elena Padurean) Odiseea Liceului Lucian Blaga, Tiraspol, 2004 Poezii compuse de elevii Liceului Lucian Blaga, Tiraspol, in 2005, in cadrul concursului "Am revenit la tine, drag liceu", initiat de dir. adj. Raisa Padurean dupa reinceperea cursurilor scolare, intrerupte de asaltul militiilor nistrene asupra scolii. VOI AŢI VĂZUT CUM PLÂNG COPIII LA TIRASPOL? Voi ati văzut cum plâng copiii la Tiraspol? Voi ați văzut cum plâng copiii la Tiraspol? Rămași în drum fără adăpost si fără școală Cum plâng sărmanii că ei vor să-nvețe, Să-nvețe într-o nouă școală. Dar școala noastră azi e strada Si care-i vina? Voi nu știti? Să ne dezicem de limba română, Iar străina s-o indrăgim. Cum să învăț într-o limbă străină, Dacă limba mea, e limba română. VOI ați văzut cum plâng copiii la Tiraspol? Ruga către Dumnezeu Doamne, ce in ceruri esti! Te rugăm să ne pazesti Păzeste tărisoara toată Să nu mai fie trădată Alungă departe străinul Să nu mai plângă românul. ¤¤¤¤¤ Eu sunt copil ca toți copiii Și m-am născut ca sa trăiesc. Să fiu în viață fericită, Să cresc, să-nvăt și lumea să iubesc, Dar ce văd eu in viața mea? Copilăria fericită ? Când nu am unde invăța Și plâng de viata-mi amărîtă? Și ce mai văd în viața mea? Copii lasati în voia soartei Unde-s părinții ce-au plecat De grija lor ca să le poarte? Ce văd acum în jurul meu? Colegii mei ce nu au școală? Ce zi de zi s-adună-n grup Și plâng acolo lîngă școală? ¤¤¤¤¤ Maică, maicută, Iti sărut a ta mânută. Maică măiculita mea, Asa ti-a fost soarta ta Si pe greu si pe nevoi, Ne-ai crescut pe amândoi. Fii cu noi intotdeauna, Precum soarele si luna. ¤¤¤¤¤ ni-e greu ni-e rău și sufletul ne doare atunci când suntem călcați in picioare. ni-e greu, ni-e rău, și sufletul mai doare, dar nu ne vom da călcați în picioare. ¤¤¤¤¤ Poezie de Andrei Pădurean Demult, de când eu m-am născut, Noroc de mamă am avut. De mă culca-mă legăna, Povestioare imi citea, Pe căpusor mă mângâia De mine grijă ea avea. Dar mai târziu am crescut mare Si-i citeam povesti eu mamei. Când pe mama o-ntrebam, Ea-mi spunea ca-s moldovean Mi-am aflat biografia, Vizitind eu România. Doamna Sanda mă lua Si tot clar imi povestea De la ea intelegeam, Ca nu sunt eu moldovean Doamne! oare cum să taci? Toti românii-s pui de daci. De m-or bate, toti vor sti Tot roman eu voi muri. Poezii de Elena Pădurean, 14 ani Liceul "Lucian Blaga" din Tiraspol (a inceput să scrie poezii de anul trecut, după atacarea liceului de către militiile transnistrene)