Agresiunea ruseasca

Sarbatorirea "independentei republicii nistrene" Valentin Nicul, directorul Liceului "V. Alexandri" din satul Copanca Omul despre care vreau sa scriu se numeste Valentin Nicul si este directorul Liceului "V. Alexandri" din satul Copanca raionul Causeni. Un om cu suflet mare, care in anul 2004 a adapostit mai bine de 200 copii de la Liceul "L. Blaga" din Tiraspol. Anume la Copanca plecau zilnic copiii de la Tiraspol, trecind prin posturi inarmate de separatisti, fiind umiliti, iar uneori si batjocoriti. Acolo la Copanca gaseau caldura cu care-i asteptau profesorii si elevii acestui locas sfint. Ramasi in drum fara adapost, dupa devastarea liceului, parintii nu stiau incotro s-o apuce. Acest om cu suflet mare a oferit copiilor batuti de soarta toata caldura si bunatatea sufleteasca. Stiind ca incalca regulamentul, ca se poate intimpla orice, a primit copiii Liceului "L. Blaga". Mai bine de 4 luni, copii din Copanca ofereau tot ce au mai bun copiilor din Tiraspol fiindca asa i-a invatat directorul, asa le dicta inima, asa doreau sufletele lor: sa acorde tot de ce au nevoie copiii tiraspoleni. De atunci, copii din Copanca sunt oaspeti doriti la Liceul "L.Blaga"din Tiraspol si invers. In aceste zile, Domnul Nicul si-a sarbatorit jubileul de 60 de ani. Noi, profesorii si elevii Liceului "L. Blaga" din Tiraspol, ii uram multa sanatate. Sa fie mereu inconjurat de prieteni adevarati. Multi ani fericiti si plin de bucurii. Va iubim, pentru ca sunteti asa cum v-am cunoscut: frumos la suflet si la chip. MULTI ANI FERICITI, DOMNUL NICU VALENTIN ! Raisa Padurean Spectacole smirnoviste Astazi, 25 martie , La Tiraspol, in piata centrala , in fata monumentului "salvatorului" Suvorov, a fost prezentat inca un spectacol organizat de Smirnov. Des de dimineata, coloane intregi de oameni trimisi cu forta de la intreprinderi, de elevi si studenti luati cu forta de la ore si trimisi in piata. se indreptau spere centrul orasului, motivul fiind "intilnirea coloanei de automobile ce vin din Rusia..." adica ajutorul umanitar ", produse alimentare , etc.. In oras, toate intreprinderile au oprit lucrul, deoarece Smirnov a dat ordin sa nu iasa nimeni la munca pentru a dovedi...ca uite ce fac Kisinaul si Ukraina cu noi? Lumea este indobitocita si lipsita de informatie. In afara de posturile de radio rus si transnistrean, care de fapt sunt tot ale rusilor, nu poti vedea si asculta nimic - televiziunea de la Kisinau si de la Bucuresti sunt blocate.   »» continuare La auzul cuvântului "român", toti incep sa tremure de furie Cum e viata aici, in Tiraspol? Multi isi pun aceasta intrebare, dar putini isi pot imagina cum rezistă si cum o duc oamenii aici. Ajunsă aici, dupa multi ani de trai in Kazahstan, am inceput să inteleg multe lucruri. De multe ori auzeam cuvântul "rezervatie", dar de-abia ajunsă aici am inteles esenta cuvântului acestuia. In primul rând, nu poti iesi din zonă fără pasaport. Verificat la tot pasul. Mergi pe stradă si poti fi oprit de patrulă, ti se cer actele ....unde s-a mai văzut una ca aceasta? AICI MA SIMT SI MAI INSTRAINATA DECIT IN CAZAHSTAN. ACOLO ERAM OBISNUITA DEJA. STIAM CA SUNT INTR-O TARA STRAINA, UNDE ERA TOTUL STRAIN. Vorbeam o limbă străină ...Aici, revenită in tară, toti sunt obligati să vorbească această limbă. Românii se tem sa vorbească pe stradă româneste. Unica insulă a românismului este singurul liceu cu predare in limba română - acolo copiii români se simt ca la ei acasă, dar unii dintr ei , iesind din curtea liceului sunt nevoiti sa vorbească in limba rusă.   »» continuare Ce dorim noi, copiii români din Tiraspol? Doamne, ce in ceruri esti! Te rugăm să ne pazesti! Păzeste tărisoara toată Să nu mai fie trădată! Alungă departe străinul Să nu mai plângă românul. Vă scriu o scrisoare in numele copiilor români din Tiraspol, si vă rog, dacă puteti, să o publicati si in alte ziare, pentru alti români, care nici nu au idee ce mult suferă copiii români si in ce conditii foarte grele invată, dar ce lucuri frumoase pot să facă si ce poezii au scris! Noi nu avem sală de sport, nu avem sală festivă, nu avem laboratoare......avem numai o mică incăpere care si asta a fost devastată anul trecut. Lasă să stie o lume intreagă că aici copiilor români le sunt incălcate drepturile si nimeni nu stie cum să ne apere. As vrea să vă povestesc atitea lucruri!! La 15 iulie 2004 a fost o zi de neuitat pentru mine si pentru noi toti, cei ce gândim si judecăm româneste. Eu cu fratele meu, Andrei, trebuia sa plecăm la tară la bunici, când am auzit telefonul sunând. Mama ne-a anuntat ca nu vom pleca nicaeri, am văzut ca a luat aparatul de fotografiat si a iesit repede din odaie, cu ochii in lacrimi, iar nouă ne-a spus ca nu iesim nicăeri din casă. Că la scoală se intimplă ceva groaznic. Ne-a lasat un număr de telefon si ne-a spus: daca eu nu mă intorc, să sunati si să plecati noaptea de acasă să nu va vadă nimeni, si ne-a mai rugat să nu răspundem nici la un apel telefonic. Nu prea intelegeam ce se intimplă fiindcă asta a fost foarte repede. Eu am ascultat, dar fratele meu nu. M-a lasat singură in odaie, m-a incuiat, si a plecat si el ceva mai tirziu la scoală. Dar a venit si el degrabă inapoi, fiindcă parintii si profesorii nu permiteau copiilor sa fie acolo alături de ei. Andrei mi-a spus ca se intâmplă ceva strasnic... Numai a doua zi am rugat-o pe mama să vin si eu acolo, fiindcă mama nu a dormit toată noaptea, ea mi-a spus ca nu mai avem ce vedea acolo, totul este distrus. Totul a fost furat, incărcat in masini si dus intr-o directie necunoscută. Am plecat cu mama a doua zi, si vedeam ca toti profesorii plângeau, si părintii la fel; toti erau agitati si revoltati, scoala era inconjurată de multă militie. Profesorii si noi toti eram alungati peste drum ca niste ciini. Vă dati seama cum se comportau ei cu profesorii nostri? De atunci zilnic mergeam cu mama si protestam in fata scolii, nu puteam sta mult acolo fiindca parintii ne trimiteau acasă. Ei rămâneau până seara acolo. Nu aveau nici mâncare nici apă, nimic, (nici WC, mă scuzati). Noi copiii, impreună cu cei maturi, făceam sondaj de opinie prin oras: pe foi adunam semnături de la populatie, dacă sunt de acord cu inchiderea scolii românesti din Tiraspol. Foile acestea se mai păstreaza până in ziua de azi la mama. Atunci am scris eu prima poezie din viata mea: Voi ati văzut cum plâng copiii la Tiraspol? Rămasi în drum fără adăpost si fără scoală Cum plâng sărmanii că ei vor să-nvete, Să-nvete într-o nouă scoală. Dar scoala noastră azi e strada Si care-i vina? Voi nu stiti? Să ne dezicem de limba română, Iar străina s-o indrăgim. Cum să învăt într-o limbă străină, Dacă limba mea, e limba română. Voi ati văzut cum plâng copiii la Tiraspol? Apoi eu personal am inceput sa merg cu mama la diverse mitinguri de protest la Kisinău, si am participat impreună cu profesorii, colegii mei de scoală si parintii la pichetat ambasada Rusiei pina am revenit la procesul de invătământ. Da, am uitat să vă spun, că noi am fost imprăstiati pe la diferite scoli. Eu zilnic mergeam la un liceu românesc din dreapta Nistrului, tocmai la 25 km. Si intr-o zi am avut un accident. Când ne intorceam de la Copanca, acolo unde invătam, a căzut roata la autocar. In autocar erau aproximativ 100 de copii. Ne-am speriat toti. Si profesorii ce ne insoteau s-au speriat mai mult decit noi. Acolo, la Copanca, invătam in diferite clase. Ne predau profesorii de acolo, iar profesorii nostri făceau reparatie impreuna cu constructorii si parintii ca să termine mai degraba refacerea scolii, si noi să ne intoarcem cât de curând in locasul nostru. Era periculos sa circulam zilnic fiindcă treceam prin postul de "grăniceri transnistreni" si uneori ne opreau, si niste oameni inarmati cereu actele de la cei maturi, apoi, daca ei arătau actele, găseau alt motiv de a ne retine... adică spuneau că in autocar trebuie sa fie numai 35-40 de oameni, iar noi eram de 2 ori mai multi. Aveam un autocar micut. Ce ne-a facut să rezistam? Suntem "moldoveni", dar profesorii la scolă ne-au explicat de ce suntem noi "moldoveni" si nu suntem români. Foarte mult discutam cu profesorii de istorie si mai ales cu d-na Andries Tatiana, care este director adjunct si profesoara de Limba Romana. Iar mama zice:"...Ne-au distrus ticălosii pe noi atitia ani ani...acum nu voi permite ca copiii mei sa fie robii cuiva.." Poate suntem incă micuti si nu pricepem incă multe lucruri, dar stim una: avem o limba atit de frumoasă si un popor atit de destept...de ce sa studiem in alta limbă, daca tre să stim cine suntem noi, să stim si noi iar cind vom creste mari si vom avea si noi copii, să stie si copiii nostri cine le-au fost stramosii lor. Dacă vom studia in limba rusă si copiii nostri la fel, n-o să mai stim cine suntem si de unde ne vin rădăcinile. Anul trecut când priveam emisiunile la televiziunea locala, Doamne fereste ce cuvinte murdare spuneau despre profesorii nostri!!!! Mama mi-a interzis să mai ascult fiindcă au vorbit atât de urit..mi-i rusine să vă spun ce cuvinte ziceau! (1) Dar noi avem cei mai buni profesori si cei mai destepti elevi din oras si poate si din Basarabia. Fiindca aud de la mama că au venit scrisori de multumire la liceu, unde fostii nostri elevi sunt lăudati că invată bine. Unii copii, ai caror parinti au fost amenintati ca ii dă afară de la serviciu dacă nu-si iau copiii de la scoala română, s-au dus sa studieze in scolile rusesti, iar acum au luat toti locuri de frunte la olimpiadele pe obiecte in Transnistria. Voi stiti ce dorim noi, copiii români din Tiraspol? Dorim să fim auziti de toată lumea, să avem si noi drepturi egale cu toti copiii, si sa invătăm in conditii normale! Iar acum vă spun ultima mea dorintă : să avem o tară mare să nu mai fie hotare pomii sa ne inflorească holdele sa inverzească iar străinul să dispară să nu mai aibă loc in tară si la petreceri să ne intilnim frate cu frate să ne iubim pina la moarte ! Elena Padurean, Tiraspol, 29 ianuarie 2006 Note gid-romania.com: (1) La Televiziunea transnitreană, ex-ministrul justitiei, Balala, spunea ca scolile românesti din Transnistria sunt niste secte, iar profesorii sunt pedofili si râgâiala societătii. (2) Elena Padurean este fiica Dnei Raisa Padurean, Dir. Adj. al Liceului Lucian Blaga - cea care a stat alaturi de prefosori si parinti pentru apararea liceului, fiind si arestata, ca si Dir. Ion Iovcev, si amenintata cu inchisoarea daca pe data de 1 septembrie copiii si profesorii se vor aduna in fata liceului. Ecouri New Zork Magazin, Anul 9, Nr. 456, 8 Februarie 2006