«« inapoi  | De Crăciun Românii inchiși la Tiraspol au primit Crucea Patriarhală (1994) In ziua de 6 ianuarie (Ajunul Nașterii Domnului, pe stil vechi) o delegație formată din P.S Episcop Teofan Sinaitul, vicar patriarhal, și P. Cuv. Arhim Sofian Boghiu, starețul mănăstirii Antim, a trecut Prutul și Nistrul pentru a aduce patrioților români incarcerați la Tiraspol mesajul de iubire și incurajare al Patriarhiei Române. Din pricina refuzului Ministerului de Interne al așa numitei Republici Transnistrene, misiunea delegației române - aceea de a inmâna patrioților din grupul Ilașcu Crucea Patriarhală, suprema distincție acordată de Biserica Română laicilor - n-a putut fi implinită. Reproducem mai jos scrisoarea Prea Fericitului Părinte Patriarh adresată celor cinci patrioți români. Iubiți fii ai Bisericii și ai neamului nostru: Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Tudor Popa, Alexandru Leșco și Petre Godiac In aceste momente de sărbătoare, când toată suflarea din vechea Basarabie prăznuiește cu bucurie in sânul familiei și in jurul bradului impodobit Nașterea lui Hristos, gândurile noastre din țara mamă se indreaptă cu părintească dragoste și prețuire spre voi, frații noștri prea iubiți, care prin lanțuri, bătăi, batjocori, lipsuri și suferințe, v-ați infățișat trupurile ca jertfe vii pe altarul adevărului și al dreptății și ați făcut din temnița intunecoasă a detenției voastre nedrepte adevărat anvon de propovăduire a luminii lui Hristos, a libertății și demnității umane aduse in lume prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu. Curajul cu care infruntați suferințele pentru afirmarea adevărului și mărturia jertfelinică a dragostei voastre față de credința străbună, față de neam și față de integrarea gliei strămoșești ne mișcă profund și ne indreptățește să afirmăm ca odinioară Sfântul Apostol Pavel către Filipeni: "Oare cine este nădejdea noastră sau bucuria sau cununa noastră de slavă, dacă nu chiar voi, inaintea Domnului Iisus?" (Tesalonicieni 2,191). Voi ne-ați arătat că spiritul lui Horia, Cloșca și Crișan, al Sfinților Brâncoveni sau al altor bărbați vrednici din istoria noastră mult incercată care, in numele credinței, al adevărului, și al dreptății, au infruntat roata, ascuțișul sabiei, lipsurile și chinurile de tot felul, licărește incă in adâncurile cele mai de taină ale neamului românesc. Demnitatea și eroismul creștin al mărturisirii voastre ne dă tărie sufletească in infruntarea necazurilor și greutăților, iar crucea suferințelor voastre, care a sădit deja in sânul societății românești inceputuri de redeșteptare și inviere, ne-a unit in afirmarea cu o gură și o inimă a dragostei față de neam, glie și Biserica străbună, a recunoștinței și prețuirii pe care v-o datorăm in apărarea vieții și a libertății voastre. Ca semn al dragostei și părtășiei la suferințele prin care treceți, Vă acordăm Crucea Patriarhală, a cărei putere să vă insoțească spre libertate și implinirea idealurilor voastre sfinte. Impărtășindu-vă părintească binecuvântare in numele Sfântului Sinod al Biserici Ortodoxe Române, Vă incredințăm că numele voastre sunt la loc de mare cinste in mintea și inima tuturor fraților și surorilor voastre și in rugăciunile noastre fierbinți către Dumnezeu, crezând cu putere că El, care este Domnului Adevărului și al Dreptății, vă va intoarce nevătămați in sânul familiilor și al neamului care vă așteaptă. Cu părintească dragoste și binecuvântare. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române «« inapoi