«« inapoi  | Anchetă privind moartea Patriarhului! George Roncea, Curentul, 1 august 2007 • Cerem Ministerului Sănătății, autorităților statului, să lămurească circumstanțele decesului Patriarhului • Felul în care acesta s-a stins din viață este doar un exemplu de deficiență instituțională sau altceva? • CURENTUL adresează opiniei publice și autorităților o serie de întrebări legitime la care se impune un răspuns imediat și oficial • Patriarhul Teoctist nu era un simplu ierarh, ci și un important lider al unui vast joc geopolitic • Datorită implicării sale în "războiul de pe frontul de est", Teoctist a fost ținta unor campanii demolatoare orchestrate pe tipicul contramăsurilor operative specifice serviciilor moscovite • Un șir de minciuni plecate din zona "experților" medicali pune în discuție probitatea acestora și calitatea actului medical • Patriarhul a fost practic abandonat în ultima perioadă • Toți apropiații săi susțin că acesta era perfect lucid și muncea cu vigoare • Cine și de ce l-a grăbit către spitalul morții? Patriarhul Teoctist s-a stins din viața sa pământească luni, 30 iulie, la orele 17.00, în urma unor complicații survenite din cauza operației de prostată executată de șeful Clinicii de urologie a Spitalului Fundeni, dr Ionel Sinescu. Oficial cam acestea ar fi datele. Pe fond însă se ridică numeroase întrebări. De ce s-a pripit doctorul? Știm deja unul dintre "motive": acesta vroia sa plece în concediu miercuri, 1 august. Sâmbătă, 28 iulie, dr Ionel Sinescu s-a deplasat la Palatul Patriarhal unde "a convenit" cu Patriarhul ca operatia să aiba loc luni, conform declarațiilor medicului în cauză. Potrivit informațiilor noastre, medicul curant al Patriarhului nu l-a încurajat însă pe acesta să se opereze aici, sfătuindu-l să se opereze în Germania. Medicul său nu se afla însă în București și alți "consilieri" au fost mai stăruitori și mai convingători. Părintele Patriarh a fost internat în regim de urgență încă din noaptea de duminică spre luni, deși responsabili ai Spitalului au mințit, inițial, susținând că internarea s-a efectuat normal, în dimineața zilei de luni. Cum se justifică urgența? A semnat Patriarhul fișa pre-operatorie? De ce la spital s-a dus singur, doar cu șoferul? Cine a început să informeze presa, liniștitor, încă din dimineața morții sale? Patriarhia are un purtător de cuvânt oficial, acesta însă nu se afla în țară. Nimeni din Patriarhie nu a știut ce i se întâmplă șefului instituției. Cine a început apoi să alimenteze fluxurile de știri și în ce scop? Instrumentarea informației nu se face niciodată din senin. Cine a fost vectorul acestei instrumentări? După operația efectuată luni dimineață s-a afirmat că Patriarhul și-a revenit din anestezie în jurul orelor 10.00 - 10.30, când a fost transferat la Terapie Intensivă. După ora 12.00, în jurul orelor 12.30, Patriarhul a început să tușească și să expectoreze sânge. Au apărut complicațiile cardiace. Dupa aceea, până la 17.00, momentul când inima Patriarhului s-a oprit, s-a încercat, în van, resuscitarea sa. Cu toate acestea, conform informațiilor noastre, la fața locului nu s-a aflat o Comisie de specialiști în toate afecțiunile de care suferea Patriarhul. Mai mult, oficialii Spitalului au mințit din nou afirmând în acest răstimp că operația a fost o reușită și starea Patriarhului este foarte bună. Cine și de ce a mințit? De ce în jurul său nu s-a aflat nimeni, în momente de cumpănă? De ce a început atât de rapid instrumentarea posterității Patriarhului? Qui prodest? «« inapoi