|
|
| |

Din rănile si’nfrangerile noastre intindem punte noilor destine o punte de margean peste dezastre, s’o urce pașii lumii care vine.
Cu orișicare rană care doare, din orice răzvratire mai adâncă, am pus o za pe piepturi viitoare si-o spadă grea in maini ce nu sunt incă.
Iar dacă-am plâns, din lacrima măiastră va crește-o mângâiere de mătase pe care mâine unii au s’o lase la alte frunți ce cresc din fruntea noastră.
Iar dacă’n noaptea smârcului și-a roatei inchidem lanțuri, inima si rana, din dăruirea noastră subterană va crește pâine pentru foamea gloatei.
Radu Gyr, Ofranda | |
|
|
|
|
|
| |
 Poarta nu are nici un interes să facă cuceriri asupra Rusiei... Nu este tot astfel în cât privește Rusia față de împărăția otomană. Ce perspectivă pentru dânsa să facă din Dunăre fruntaria ei! Ar avea astfel, pe Nistru, cetățile Bender și Ackerman sau Belgrad, port pe Marea Neagră și ar pune stăpânire pe Moldova care de mult ațâță pofta ei.
( 1766- memoriu din arhivele ministerului afacerilor stăine din Paris, Radu Rosetti, Actiunea politicii rusești în țările române. Povestită de organele oficiale franceze, Cartea Românească, 2002) | |
|
|
Poeme în catuse »» |
| |
Morminte dragi, lumina vie,
sporite ntr una an de an,
noi v auzim curgând sub glie,
ca un suvoi subpamântean!
Ati luminat cu jertfe sfinte
pamântul, pâna n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.
Radu Gyr, Imn mortilor ... »»
| |
|
|