|
|
| |

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tau liber de mâine, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Pentru sângele neamului tau curs prin șanțuri, pentru cântecul tau țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tau, pus în lanțuri, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Nu pentru mânia scrâșnită’n masele, ci ca s’aduni chiuind pe tăpșane o claie de cer și-o caciulă de stele, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Așa, ca sa bei libertatea din ciuturi și’n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Așa, ca să-ți pui tot sărutul fierbinte, pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobote-ti ies înainte, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Ridică-te Gheorghe pe lanțuri si funii! Ridică-te Ioane pe sfinte ciolane! Și sus, ca lumina din urma furtunii, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!...
Radu Gyr, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! | |
|
|
|
|
|
| |
 "Ţara Românească este într-o stare de mizerie ce greu s-ar putea descrie. Șăderea într-însa a armatei rusești, care apasă întregă pe ea, precum și lăcomia lui Ipsilanti au redus-o la cea de pe urmă mizerie."
(8 iulie 1808, raport al agentul francez Sebastiani la Constantinopol, Radu Rosetti, Actiunea politicii rusești în țările române. Povestită de organele oficiale franceze, Cartea Românească, 2002) | |
|
|
Poeme în catuse »» |
| |
Morminte dragi, lumina vie,
sporite ntr una an de an,
noi v auzim curgând sub glie,
ca un suvoi subpamântean!
Ati luminat cu jertfe sfinte
pamântul, pâna n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.
Radu Gyr, Imn mortilor ... »»
| |
|
|