Securitatea

Lista Securiștilor Lista Securiștilor 1949-1989, Paul Goma, (27 aprilie 2004) (preluat cu permisiunea autorului de pe Paul Goma | Sit Webistic) Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și problema moștenirii comunismului 1 Paris, 10 aprilie 2002 București, 18 octombrie 2002 Deconspirarea structurilor poliției politice are o miză care este în același timp morală, politică și juridică. Aceasta se întîmplă pentru că victimele represiunii instaurate de Partidul Comunist merită o reparație în fața memoriei și moralității publice. Și fără gesturile de ordin simbolic victimele nevinovate vor rămîne întotdeauna vinovate, iar torționarii și persecutorii lor vor continua să se bucure de impunitate. În plus, pentru a rupe cu regimurile comuniste și pentru a demonstra angajamentul lor democratic, regimurile postcomuniste trebuie să ia o serie de măsuri politice și legale. În absența acestor măsuri orice construcție politică se va ruina, căci nici o societate democratică nu este posibilă în afara restaurării moralității publice, a valorilor de adevăr și justiție și a respectului pentru lege. Studiul nostru reprezintă o analiză a bazei legale și a activității propriu-zise a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității - care este similar Instituției Delegatului Federal pentru Actele Serviciului de Siguranță a Statului (Stasi) -, cu accent pe practicile instituționale ale Colegiului, organismul de conducere al instituției. În vederea redactării am utilizat informații de presă și discuții cu un mare număr de persoane implicate. Totodată, am beneficiat de experiența de investigator al Consiliului, la început, și de cercetător, mai apoi, în perioada septembrie 2000-aprilie 2001. În cele ce urmează vom investiga deci cazul românesc, un caz care ține, la fel ca și democrația românească, de eșec. Dar, întrucît politica este arta posibilului, lucrurile puteau să se petreacă altfel, și tocmai de aceea am încercat să facem o analiză a cauzelor acestui eșec.   »» continuare Mihai Radulescu Cercetarea trecutului, în cazul cadrelor securității, nu se face numai prin adâncirea în arhivele respectivei instituții (desigur falsificate de mult timp la ceasul acesta, presupunând că ar avea careva acces la ele), ci și prin parcurgerea memoriilor foștilor deținuți politici sau ale oricărui membru al societății dispus să vorbească și despre cunoștințele sale din această lume sordidă. Nu văd de ce ele merită mai puțină încredere decât arhivele refăcute în favoarea respectivilor salariați și spre tăinuirea activităților lor. Cel puțin, ele oglindesc amintirile unor inși, așa cum s-au înregistrat în sufletul lor, pe când celelalte sunt deformate complet, rescrise, ‘spălate’. Îmi amintesc publicarea în "România Mare", în faza inițială a perioadei postrevoluționare, când evoluția eliberării de sub comunism putea fi concepută optimist de către poporul sătul de bolșevism, și pesimist de către oamenii vechii puteri, publicare, ziceam, a unor așa-zise ‘dosare’ în care colaboraționiști celebri erau pictați ca victime ale represiunii organelor în cauză, dosare făcute, probabil, de ei înșiși, pentru a se apăra de tragerea la răspundere firească, pe care o așteptau cu înfiorare.   »» continuare Arhivele românești după 1989 1 București, 18 mai 2005 Pînă în 1989, accesul la arhive era strict reglementat de regimul comunist. Cercetătorii puteau avea acces la documente - și în special la cele de istorie contemporană - numai în baza unei aprobări speciale, care presupunea și un aviz politic. Cele de după 1945 erau însă cu totul inaccesibile. După această dată, o dată cu schimbarea regimului politic, documentele accesibile au putut fi consultate în baza unei simple cereri. Arhivele Naționale Cele mai importante arhive sînt adăpostite de Arhivele Naționale 2 , care sînt organizate la nivel central (București) și la nivel local (în capitalele de județe), fondul istoric fiind gestionat de Direcția Națională Istorică Centrală din București și de alte 42 de direcții județene. La începutul anilor ’90 accesul la aceste arhive s-a făcut pe baza legii din perioada comunistă, prima lege postcomunistă a arhivelor - care impune un termen de prescripție de 30 de ani pentru accesul la documente - fiind promulgată de Parlament în 1996 și modificată apoi în 2002 3 . În acest răstimp, privitor la perioada contemporană au fost accesibile doar cîteva categorii de documente, cuprinzînd acte de importanță secundară despre primii ani ai instaurării comunismului în România (1945-1948). Pe lângă absența unei noi baze legale, motivele invocate pentru lipsa de acces la documente au fost: lipsa spațiului de depozitare (în timpul schimbării de regim din 1989 cele mai importante documente au fost evacuate într-o unitate militară de la Pitești) și a personalului care să le arhiveze. Aceasta a fost situația pînă în 1997, cînd a fost dat în studiu primul și cel mai important fond de istorie recentă (Fondul "Cancelaria CC al PCR"), care cuprinde - între altele - documente ale Biroului Politic și Secretariatului CC al Partidului, ele fiind emise deci de centrul de comandă al regimului. La sfîrșitul anului trecut au devenit accesibile alte cîteva fonduri, privitoare la relațiile externe ale Partidului, Ministerul de Interne și Comitetul pentru Presă și Tipărituri (eufemismul oficial pentru cenzură).   »» continuare Securitatea și terorismul (inter)național (1977-1989) 1 București, 23 iunie 2005 Despre relațiile dintre Securitate și terorismul internațional știm astăzi mai multe lucruri decît s-ar putea crede la prima vedere. În acest progres al cunoașterii trecutului nostru recent doar arhivele românești rămîn închise. Astfel, în cartea sa, intitulată În umbra Șacalului. Carlos și inițiatorii terorismului internațional, publicată în martie 2002 la editura Christoph Links din Berlin (vezi ed. rom. Editura Vremea XXI, București, 2003, trad. de Erika Dumitrașcu), scriitorul și jurnalistul german Oliver Schröm a utilizat ca surse: documente ale Ministerului pentru Siguranța Statului al RDG (MfS, în mod obișnuit denumit Stasi), ale Securității Ungare (AVH) și ale Departamentului de Stat al SUA. Alături de acestea, el s-a folosit de discuțiile pe care le-a avut cu foști membri ai grupului Carlos, ai organizațiilor teroriste germane Celulele Revoluționare și Fracțiunea Armata Roșie - și în primul rînd cu Magdalena Kopp, tovarășa de viață (amantă, apoi soție) a lui Carlos -, cu colaboratori ai autorităților de urmărire penală (din Franța și Germania) și cu reprezentanți ai serviciilor secrete din Vest și din Est.   »» continuare «Pagubele colaterale» ale războiului din Irak și «aspectele colaterale» ale distrugerii CNSAS 1 București, 3 aprilie 2003 Războiul Luînd decizia de a porni la război împotriva Irakului, administrația Bush a ocolit ONU, acest act fiind ultimul dintr-o suită de violări ale dreptului internațional de către SUA, care au avut ca efect pulverizarea legalității internaționale și intrarea în incertitudine a rolului Organizației. Pentru a declanșa un război - prin natura sa un lucru oribil - trebuie să ai o motivație temeinică, ceea ce nu este cazul cu petrolul. Autoritățile americane nu au reușit să probeze faptul că Irakul reprezintă un pericol real pentru pacea regiunii Orientului Mijlociu și/sau cea mondială. Pe de altă parte, la data începerii campaniei militare, Irakul era - după cum spun experții în drept internațional - un stat cu suveranitatea grav afectată, aflat de fapt sub tutela ONU, supus unui embargou internațional care, după cum s-a dovedit, a avut ca efect exact opusul a ceea ce s-a scontat, între altele: o întărire a regimului lui Sadam Hussein, pauperizarea și înfometarea populației și creșterea mortalitatății infantile.   »» continuare Andron Gheorghe, un fost ofiter de securitate care se deconspira Racolatorul de elevi Romania Libera, Luni 25 Septembrie 2006 Pentru prima oara un fost ofiter de securitate da dovada de o oarecare pocainta. Aceasta poate fi si pentru ca a fost dat afara din Securitate in 1985, iar dupa Revolutie a intrat in conflict cu sefii SRI-ului din Maramures. Andron Gheorghe povesteste in exclusivitate pentru Romania libera cum erau racolati elevii de liceu.   »» continuare Ion Iliescu - carmaciul Securitatii de la Iasi Romania Libera, 09 Octombrie 2006 A avizat actiuni de politie politica Prim-secretar al Comitetului Judetean PCR Iasi in perioada 1974-1979, Ion Iliescu nu numai ca a colaborat cu Securitatea, dar a si coordonat-o. Colonei cu stele grele pe umeri tremurau in fata tovarasului Iliescu. Mai mult, Securitatea ieseana nu misca un deget fara ca prim-secretarul pe judet sa-i aprobe sau nu actiunile. Pe linie de partid, Iliescu il chema oricand la ordine pe seful Inspectoratului Judetean al Ministerului de Interne, care avea in subordine Militia si Securitatea. Iar "organele" patriei socialiste nu numai ca nu cracneau in fata prim-secretarului PCR, dar ii puneau in practica toate aberatiile. Dovada stau notele Securitatii ce se mai regasesc in arhivele Comitetului Judetean PCR Iasi. Si totusi, desi Iliescu a avizat actiunile de politie politica ale Securitatii, nu se considera ca acesta ar fi vinovat. Pentru ca au dat note informative despre colegi de munca, rude sau vecini, altii au fost etichetati imediat ca fiind vinovati de colaborare cu Securitatea. Iliescu, care a ordonat, coordonat si avizat acest gen de actiuni, este considerat insa nevinovat. Ceea ce nu e drept.   »» continuare Calea indreptarii: Lustratia Ziarul de Garda, Nr. 98 (21 septembrie 2006) Actualitatea temei deconspirarii dosarelor Securitatii, dar si un tulburator document, Memorandumul scris de Episcopul polonez Jasna Gora, aparut pe site-ul oficial al Bisericii Catolice poloneze (http://www.episkopat.pl), ne-au determinat sa alegem anume aceasta tema pentru dezbaterea din pagina ce o aveti in fata. Memorandumul se refera la colaborarea clerului cu Securitatea in perioada dictaturii comuniste. "Cu totii, avand constiinta pacatelor proprii, trebuie sa-i cerem lui Dumnezeu harul convertirii si pentru aceia care au intrat pe cararea misterului nelegiuirii. Trebuie de asemenea sa multumim Milostivirii lui Dumnezeu pentru usa deschisa tuturor celor care fac pocainta", se spune in Memorandum.   »» continuare Politia dictatorului Ion Mihai Pacepa, Ziua, 4 septembrie 2006 ZIUA publica astazi un interviu in exclusivitate cu generalul Ion Mihai Pacepa, in contextul intensificarii operatiunii de deconspirare a relatiilor cu Securitatea avute de personalitati care se bucura de increderea natiunii, fie ele din lumea politica, a mass-media sau din cea diplomatica sau militara. Exceptionalitatea interviului consta nu numai in continutul acestuia, cat si in premiera pe care o ofera ZIUA celor interesati de soarta lui Ion Mihai Pacepa, cel mai inalt ofiter de informatii defector in spatiul NATO din cel al Pactului de la Varsovia: vocea generalului Pacepa. Fostul adjunct al Directiei de Informatii Externe a Departamentului Securitatii Statului din perioada de glorie a dictatorului Nicolae Ceausescu vorbeste azi romanilor - si nu numai - prin intermediul portalului de Internet al ziarului ZIUA: www.ziua.ro. Generalul Pacepa, cercetator in arhivele secrete comuniste ajunse la Washington, este azi considerat unul dintre expertii straluciti ai comunitatii de informatii occidentale. Intr-un dialog avut cu membri ai colectivului editorial al ziarului ZIUA, condus de Sorin Rosca Stanescu, generalul Ion Mihai Pacepa ofera informatii care vor rascoli Romania. De la deconspirarea vicepresedintelui PNL si vicepresedinte al Senatului, Teodor Melescanu, drept ofiter acoperit al Securitatii, si pana la traseele si oamenii KGB din Romania, declaratiile generalului Pacepa cad ca niste fulgere in intunericul cu care ne-au obisnuit formatorii de opinie si oamenii politici apropiati structurilor de informatii ex-sovietice. Si, totodata, ca niste ghilotine. Si altele vor urma. (D.E.)   »» continuare Unelte ale Securitatii la varsta pubertatii Cum turnau copiii Romania Libera, 24 iulie 2006 Fosta Securitate nu "a precupetit nici un efort" in actiunea sa de a recruta elevi-turnatori de la cele mai fragede varste. Prezentam un caz in care un copil de 13 ani a fost supus supravegherii de catre Securitate, prin colegii de scoala, copii avand aceeasi varsta. Copii carora nu li se poate imputa decat naivitatea de a fi cazut prada nemerniciei vanatorilor de informatori (turnatorii de 13 ani nu pot fi asimilati adultilor, care pot si trebuie facuti responsabili, macar moral, de faptele comise). Alina Tacu a cazut victima Securitatii, singura vina fiind dorinta familiei de a obtine azil politic in Statele Unite. Din momentul in care Securitatea a aflat de demersurile lor si i-a catalogat drept "elemente dusmanoase", s-a dezlantuit infernul. Activitatea familiei a fost monitorizata in zeci si zeci de rapoarte informative. Sursa "Gigel" a fost instruita sa penetreze anturajul familiei. Securistii de la "Tehnic" au primit dispozitie sa instaleze aparatura de ascultare in casa familiei. Nici Alina Tacu, mezina familiei, nu a fost scutita de metodele murdare ale Politiei politice. Securitatea i-a corupt pe mai multi colegi, copii ca si Alina, i-a instruit si le-a cerut sa patrunda cat mai mult in viata si gandurile ei. "Ioana" si "Andreea" sunt numele de cod a doua eleve care s-au apropiat si si-au turnat colega, Alina Tacu. Au mai fost si altii, mentionati in notele informative, care au prins-o in rapoarte pe Alina. Este cutremurator cum au putut securistii instrui niste copii sa nu scape nimic din framantarile colegei lor. Au ajuns sa raporteze pana si schimbarile de atitudine survenite in comportamentul Alinei dupa ce fratele mai mare si-a pierdut viata, la 17 ani, in conditii suspecte a avea legatura cu actiunile Securitatii.   »» continuare Oroarea incercarii de recrutare a unei eleve Ziua, 20 iulie 2004 "Sunt o jurnalista de la TVS Brasov. Pe vremea cand eram eleva in clasa a VII-a sau a VIII-a la Scoala generala nr. X din judetul Alba, am fost chemata in biroul directorului scolii. Eram o eleva cu rezultate bune la invatatura, pioniera cu merite deosebite in activitatea scolara si extra-scolara. Mi s-a spus de catre directorul scolii ca cineva vrea sa discute cu mine, ceva oficial si foarte serios. Directorul a iesit din birou si am ramas singura cu un barbat mai mic de statura, brunet, imbracat in costum negru, camasa, cravata. Imi amintesc si acum senzatia de teama, chiar frica poate, care m-a cuprins de cand am intrat in biroul directorului. Nici nu cutezam sa ridic prea bine privirea... Individul (nu stiu daca s-a prezentat sau nu) mi-a spus ca ar vrea sa colaboram, sa ii spun tot ce aud de la colegii mei de clasa vis-ŕ-vis de venirea unor rude de-ale lor din Germania sau chiar plecarea lor sau a unor membri ai familiei in aceasta tara. (...) Nu am semnat nici o hartie in biroul directorului (sau cel putin asa imi amintesc...), nici nu am mai fost contactata de acel individ, nici de altul de teapa lui, nici directorul scolii nu m-a abordat si nu m-a intrebat nimic. Si nici eu pe ei, normal! Cam asta a fost experienta mea din anii de scoala, la capitolul sumbru de care sunteti si dvs. interesati." Informatorii PI Ziua, 20 iulie 2004 Istoricul Marius Oprea lanseaza o informatie devastatoare: dosarul de securitate al lui Stolojan, daca a existat, trebuie cautat in fondul de documentare ultrasecret "P.I.", adica "Persoane Importante". Fondul in cauza era destinat elitei informatorilor, acelora care detineau functii importante in aparatul de partid si de stat. "P.I." nu a fost predat CNSAS, iar membrii Colegiului habar nu au despre existenta acestuia. Lipsa unei imagini clare in privinta informatorilor si a ofiterilor care au facut politie politica este o tema de interes major pentru clasa politica. Monstruozitatea racolarilor din randul copiilor este o rezultanta a puterii discretionare si statului politienesc. Ofiterii care s-au "ocupat" de copii vor suporta rigorile legii. Istoricul Stejarel Olaru a anuntat ca Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului in Romania lucreaza la un proiect de lege pentru trimiterea in judecata a securistilor care au recrutat minori in perioada regimului comunist. (M.T.)   »» continuare Reteaua copiilor Ziua, 19 iulie 2004 Dezbaterea provocata de initiativa Asociatiei Civic Media de deconspirare si demascare a colaboratorilor si agentilor Securitatii din presa post-decembrista a dus la dezvaluiri bomba, survenite in lant. Dupa ce unii jurnalisti de pe lista depusa de Civic Media la CNSAS au dezavuat demersul invocand lipsa Buletinului de identitate la momentul 1989, cercetatori si istorici implicati in investigarea crimelor comunismului au iesit la rampa cu informatii cutremuratoare despre existenta "Retelei Copiilor". Dezvaluirile publicate de ziarul "Gardianul" si afirmatiile lui Stejarel Olaru si ale lui Marius Oprea au fost confirmate si intarite ieri oficial de catre purtatorul de cuvant al CNSAS, Cazimir Ionescu (foto), intr-o conferinta de presa speciala. Cazimir Ionescu a declarat ca Securitatea recruta elevi ca informatori, incepand cu varsta de 12 ani, in cadrul retelei "Invatamant", raspandita in toate judetele.   »» continuare »Securitatea lui Ceausescu controleaza toate parghiile puterii din Romania »SECURITATEA - inceputurile