Din cauza lui Arghezi
Sergiu Grossu, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 40-41
Cartea Le livre noir du communisme ("Cartea neagră a comunismului"), editată spre sfârșitul anului 1997, la Paris, de Robert Laffont, și care a fost tradusă și pusă la dispoziția cititorilor români de Editura Humanitas, a stârnit o vâlvă extraordinară. Ceea ce ne interesează pe noi, cei ce-am cunoscut în România teroarea, crimele și teribila represiune exercitată de organele Securității, este tăcerea remarcată de unul dintre cei șase autori ai cărții sus-amintite, respectiv Stéphane Courtois, care se întreabă:
"Pentru ce această tăcere «academică» despre catastrofa comunistă care, de 80 de ani, a atins aproape o treime din umanitate, pe patru continente? (…) Ne aflăm, oare, în fața unei imposibilități de a înțelege sau, mai degrabă, este vorba de un refuz deliberat de a ști, de o teamă a înțelegerii?"
Este suficient să pomenim de poetul catolic cubanez Armando Valladares (un text al lui Valladares a fost publicat în revista Memoria, nr. 36-37 n.n.), condamnat la 30 de ani temniță grea, care, într-o scrisoare pe care a reușit s-o trimită clandestin, din fundul celulei sale, unor prieteni, denunța cu tărie "tăcerea complice și fricoasă" a intelectualilor, a politicienilor, a oamenilor de cultură, a presei lumii libere, a unor organizații internaționale "controlate de comuniști" (ca Amnesty International), strigându-și astfel durerea: "Va veni ziua când se vor cunoaște barbaria, asasinatele, torturile; sângele și
În veac să n-ai iertare
Moto: "Zis-a nebunul în inima sa:
Nu este Dumnezeu!" (Psalm 13.1)
În veac să n-ai iertare, rămâie-n veac sminteala
De-a irosi pe stihuri hârtia și cerneala,
De-ați vinde conștiința pe-un mârșav blid de linte,
Pupând în fund Partidul, râzând de cele sfinte,
De-a ridica spre ceruri bicisnici pumni de ură,
O, javră autohtonă, celebră stârpitură,
Mucegăită hrubă, cu miros de latrine,
În care zac strămoșii asasinați de tine…
În veac să nu te ierte văzduhul, brazda, apa,
Să te mănânce viermii, să nu te-ncapă groapa,
Fiindcă-n veac poporul nu-ți va ierta, Arghezi,
Scuipatul minții tale, de-un preț cu căcărezii!
»» continuare
|
Folcoristul Petre V. Ștefănucă - o victimă a stalinismului
Eugen V. Mârza, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 41-41
Început de an școlar 1938-1939 la liceul "Marele Voievod Mihai" din Cetatea Albă (Basarabia); în acele zile a venit la liceu și noul profesor de limbă română, domnul Petre V. Ștefănucă. Eram elev în clasa a VII-a și amintirea lui mi-a rămas neștearsă în memorie, mai ales după ce am aflat că el este autorul volumului Cercetări folclorice pe malul Nistrului de Jos, în care am găsit-o pe bunica mea, mama mamei mele, Paraschiva Iordache, din comuna Purcari, jud. Cetatea Albă. De la ea, folcloristul Petre V. Ștefănucă culesese o mare varietate de folclor, precum obiceiuri, tradiții, zicale, povești, satire, superstiții și descântece. »» continuare
|
Represiunea impotriva culturii scrise
Romania Libera, Sambata 15 Iulie 2006
Represiunea impotriva culturii (Scriitori in inchisori) este numele uneia dintre noile sali vernisate cu prilejul celei de-a noua editii a Scolii de Vara, care se desfasoara in aceste zile la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei. Este prima parte dintr-un triptic despre represiunea impotriva culturii, salii dedicate scriitorilor urmand sa i se adauge una dedicata artistilor si o alta istoricilor. Bazata pe cercetari de arhiva, pe studierea fiselor de incarcerare si a dosarelor de urmarire, ca si pe studiile de sinteza publicate in ultimii ani, noua sala este rodul unor investigatii care n-au fost facute cu detasarea omului de stiinta, ci cu participarea indurerata, uneori pana la insuportabil, a colegului de literatura si de istorie. Am muncit mai bine de un an la pregatirea materialelor pentru aceasta sala care tine in viata mea locul unei carti nescrise si prin care am incercat sa inteleg mecanismele si natura urii impotriva culturii. In acest sens, concluziilor rezumate in cifre si informatii stricte publicate in aceste pagini li se adauga cutremuratoare studii de caz: Constant Tonegaru, Alice Voinescu, Vasile Voiculescu, Nicu Steinhardt, Lucian Blaga, Procesul Noica-Pillat. Sunt destine prin reprimarea carora se urmarea nu doar distrugerea unor oameni, ci si stingerea samburelui de lumina al gandirii, al poeziei, al frumusetii.
Sensul existential al reprimarii culturii consta in inversunarea de a infrange ceva ce nu poate fi infrant. (Ana Blandiana) »» continuare
|
|
|
|
